prin urmare am căutat locul unde se construiesc păsările migratoare
și am închiriat una dintr-o gamă cu mai puține dotări interioare
pentru un zbor interzis în spatele unei încăperi mari

deasupra ploii a ajuns un comisar la un moment dat
probabil să constate decesul
a amprentat trotuarul până i s-a dezlipit pielea
dar nu a găsit decât o zăpadă neîncepută
și câteva resturi de întuneric

gâfâielile păsării de jur împrejurul camerei mi-au dat de înțeles
că nimic nu este gratis în aerul acesta
ploile nu pot fi îngropate sub podea
la fel cum nicio obsesie nu se poate creiona din mersul trenurilor

pe linia mediană a dinților
comisarul a inventat un martor pe care l-a condamnat
imediat
după ce au spălat asfaltul
de cretă

am continuat drumul pe sub umbra păsării de care atârna cerul
câteva minute dintr-un tavan alb
și zâmbetul închis al martorului
deasupra căruia ploua
iremediabil




P.S.(nu este un poem gelos iubito dar îți aparține de la un început în celălalt al patului)